ROCOCO adj. invar. 1) (în arhitectura și arta aplicată europeană din sec. XVIII): (Stil) ~ stil caracterizat printr-o tendință excesivă de elemente decorative, culori deschise și strălucitoare, prin linii curbe etc. 2) fig. Care iese din comun prin felul neobișnuit de a fi; extravagant. /<fr. rococo