rocoșelnic sm [At: N. COSTIN, LET. II, 53/32 / Pl: ~ici / E: rocoși + -elnic] (Înv) Răzvrătit.

rocoșélnic, -ă adj. (d. a se rocoși). Vechĭ. Rebel (Let. 2, 47).

ROCOȘELNIC adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.

rocoșelnic adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT.

ROCOȘELNIC s. m. (Mold.) Rebel, răzvrătit, răsculat. Că așea s-au tocmit, de domnul râu face rocoșialnic pe slugă, iară sluga rea face pre stăpîn tiran. NCCD, 292; cf. N. COSTIN. Etimologie: rocoși + sul. -elnic. Vezi și rocoș, rocoșan, rocoșeală, rocoși, rocoșire, rocoșit, rocoșitor, rocoșitură. Cf. rocoșan, rocoșitor, zurba (1), z u r b a g i u.