robie sf [At: VARLAAM, C. 273 / Pl: ~ii / E: rob + -ie] 1 Stare, condiție socială de rob (1) Si: sclavie, (îvr) robitură. 2 Robire (1). 3 (Îvp) Prizonierat. 4 (Înv; îe) A face ~ (unei țări) A lua captivi, robi dintr-o țară. 5 Muncă (fizică sau intelectuală) grea. 6 Viață ca de rob (1). 7 Stare de dependență politică, socială și economică în care este menținută o țară, o clasă socială etc. Si: asuprire (5), exploatare (5). 8 (Îvr) Cucerire (2). 9 (Pop) Stare a unei persoane întemnițate Si: (Mar) robșag. 10 (Pex) Temniță. 11 (Fig) Subjugare, dependență a unei persoane față de un sentiment, o pasiune, o preocupare etc. Si: dominație (1), robire (4).