Definiția cu ID-ul 965464:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ROȘU. Subst. Roșu, culoare roșie, roșeală, roșeață, carmin, rumeneală, rumenire, îmbujorare, împurpurare, bujor (fig.), rujă (fig., reg.), rujuliță (dim.), conabiu, purpură, porfiră (înv.), roșcat, rubin (fig.). Adj. Roșu, roșior (dim.), de culoare roșie, de culoarea sîngelui, sangvinolent, înroșit, roșit (pop.), roșiatic, zmeuriu, frez, grena (livr.), roșcat, roșcovan, roșcativ (rar), îmbujorat, aprins (fig.), roșu ca racul (ca focul); rumen, rumeior (dim.), rumenel, rumeniu, rumenit, rumineț (pop.), rubicond (rar). Roz, rozalb (rar), trandafiriu, răsuriu (rar), profir, profiriu, ghiurghiuliu (reg.), rozé, roziu (rar), rozatic (rar), marmaziu (reg.). Ruginit, ruginiu, arămiu, cărămiziu. Purpuriu, purpurat (înv.), purpuros (rar); porfiriu, stacojiu, roșu-stacojiu, cireșiu (rar), sîngeriu, sîngerat (fig.), însîngerat (fig.), sîngeros (fig.), roșu-vișiniu, ecarlat, vișiniu, conabiu, bordo, carmin, cîrmîziu (pop.), irmiziu (pop.), rubiniu, rubinos (înv.). Roib (despre cai), roibuleț (dim.). Vb. A fi roșu, a avea culoare roșie; a (se) înroși, a (se) roși, a se face roșu, a se împurpura, a (se) mohorî, a deveni roșu, a (se) îmbujora, a răsura (rar), a se rumeni; a bate în roșu.