riz¹ sn [At: MÎNDRESCU, I. G. 78 / V: ris / Pl: ~uri / E: ger Riβ] 1-2 (Teh) Zgârietură (sau fisură) puțin adâncă și îngustă, care se produce din cauza uzurii suprafețelor de contact ale pieselor unei mașini în mișcare. 3 (Teh) Fisură fină produsă într-o piesă de metal în urma unei prelucrări la cald defectuoase. 4 (Teh) Zgârietură făcută în scopul stabilirii poziției unor piese în ansamblul sau în mașina din care fac parte. 5 Șanț în talpa încălțămintei, prin care se face cusătura. 6 (Reg) Șănțuleț săpat în lemn cu cioplitorul (5). 7 Zgârietură făcută de un vârf ascuțit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel.