RITORNELĂ (< fr. ritournelle < it. ritornello, din ritorno, întoarcere) Scurtă poezie, limitată la trei versuri, ultimul vers rimînd cu primul, care adesea este mai scurt decît celelalte două. I se atribuie o origine provensală, unii cercetători derivînd-o însă din vechile cîntece populare toscane. În poezia noastră, G. Coșbuc, în volumul Balade și idile, are un număr de 19 ritornele (Fresco-ritornele), pe care le denumește Improvizări. Ex. Viața mea de mult s-a stins și-am îngropat-o, Sînt beat de cad în gropi, și-a cui o vina? A obrăjorilor cei cu gropiți, șireato! Pe cînd eram noi mici, mi-ai fost ca soră Și prietenă mi-ai fost, de cînd ești fată mare, Iar mama vrea de-acum să-i fii, drăguță, noră!