RITMICĂ s. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. Structura poeziei lui s-a sprijinit pe ritmica populară. SAHIA, U.R.S.S. 172. ♦ (Muz.) Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ Întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor. Un element de expresie care are o foarte mare importanță este ritmica.