ristic sn [At: BIBLIA (1688), 495¹ / V: răs~, (rar) răstică sf / A și: ristic / Pl: ? / E: ngr ῥαστίϰι] 1 (Îs) Gogoașă de ~ Gogoașă bogată în tanin, care se formează pe ramurile și frunzele anumitor stejari în urma înțepăturii făcute de o specie de viespe și care se întrebuințează în industria chimică și farmaceutică. 2 Fard făcut dintr-un amestec de antimoniu și de ristic (1), întrebuințat pentru înnegrirea genelor, a sprâncenelor sau a părului.