Definiția cu ID-ul 506785:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
rinichi (rinichi), s. m. – Organ care excretează urina. – Mr. arnicl’u. Lat. rēnĭcŭlus (Pușcariu 1466; REW 7029), dim. al lui rēn, cf. rărunchi. Circulă în Munt. și Dobr. (ALR, I, 48), în celelalte regiuni este înlocuit de rărunchi.