ricoșeu sn [At: BUL. FIL. VI, 18 / V: ~et (Pl: ~ete) / S și: ~ochet / Pl: ~ri / E: fr ricochet, ger Rikoschett] 1 Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când întâlnește pământul (sau un alt obstacol) sub un unghi mic până la 20° Si: ricoșare. 2 (Pgn) Schimbare de direcție a unui lucru când se ciocnește de un obstacol. 3 (Ccr) Obstacol care face să ricoșeze proiectilele. 4 (Fig) Efect invers. 5 (Îs) Tragere prin ~ Tragere în care se folosesc efectele exploziei proiectilelor care au ricoșat.