RICHARD [rítʃəd]. numele a trei regi ai Angliei: R. I Inimă de Leu (1189-1199). Duce de Aquitania (1168-1196), conte de Anjou, Maine și Touraine; duce al Normandiei. Participant la Cruciada a III-a (1189-1192), a cucerit Ciprul de la bizantini, fapt care a permis instaurarea unui regat latin în insulă; capturat pe drumul de întoarcere din Cruciadă de ducele austriac Leopold și predat împăratului german Henric VI, a fost eliberat în schimbul unei mari sume de bani. A purtat un război împotriva regelui francez Filip August, pentru apărarea domeniului său angevin, murind în luptă. A intrat în legendă, devenind un simbol al cavalerului medieval. R. II (1377-1399). La început sub regența ducilor de Lancaster și Gloucester. În vremea sa s-a accentuat lupta dintre Parlament și Regalitate și a avut loc răscoala condusă de Wat Tyler. Detronat de Henric de Lancaster (Henric IV), a murit (fefr. 1400) în captivitate. Personajul principal al unei drame a lui W. Shakespeare. R. III (1483-1485), ultimul din Casa de York. A ucis pe toții fiii fratelui său Eduard al IV-lea, urmași legitimi la tronul Angliei. Mort în lupta de la Bosworth cu seniorii englezi conduși de contele Richmond, devenit Henric VII Tudor. Personajul principal al unei celebre piese de teatru a lui W. Shakespeare.