reținător, ~oare [At: GHEREA, ST. CR. III, 266 / Pl: ~i, ~oare / E: reține + -ător] 1 a (Rar) Care ține pe loc. 2 a Care împiedică de la ceva. 3 sn (Teh) Ansamblu de conducte și de organe de reținere care servesc la dirijarea circulației fluidului într-un singur sens. 4 sn (Teh) Casetă cu supape sau valvă care dirijează aspirația sau refularea fluidului într-o pompă cu piston sau într-un compresor.