rezultativ, -ă adj. Care aduce un bun rezultat ◊ „De altfel, majoritatea pugiliștilor sovietici au vădit înclinații către un stil de box clasic și foarte rezultativ (8 semifinaliști, 6 finaliști, 5 campioni).” Sc. 16 XI 70 p. 3 (din rezultat; cf. fr. résultatif, rus. rezultativnâi; I. Iordan în SCL 2/60 p. 183184, 3/63 p. 310; DN3)