REZÍTĂ (< fr., germ. {i}) s. f. Rășină sintetică obținută ca produs final în reacția de policondensare a fenolului cu formaldehida în prezența unui catalizator bazic. Se formează prin încălzirea rezolului la 150°C. R. este solidă, insolubilă și infuzibilă. Se mai numește bachelită C. V. fenoplaste.