2 intrări

2 definiții

reziliént s. m., adj. m., pl. reziliénți; f. sg. reziliéntă, pl. reziliénte

REZILIÉNT, -Ă adj. 1. (despre metale, aliaje) rezistent la șoc. 2. (despre fructe) care se deschide brusc. (< fr. résilient)

Intrare: rezilient (adj.)
rezilient adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezilient
  • rezilientul
  • rezilientu‑
  • rezilientă
  • rezilienta
plural
  • rezilienți
  • rezilienții
  • reziliente
  • rezilientele
genitiv-dativ singular
  • rezilient
  • rezilientului
  • reziliente
  • rezilientei
plural
  • rezilienți
  • rezilienților
  • reziliente
  • rezilientelor
vocativ singular
plural
Intrare: rezilient (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezilient
  • rezilientul
  • rezilientu‑
plural
  • rezilienți
  • rezilienții
genitiv-dativ singular
  • rezilient
  • rezilientului
plural
  • rezilienți
  • rezilienților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)