reviriment sn [At: MACEDONSKI, O. IV, 108 / V: (înv) ~rem~ / Pl: ~e / E: fr revirement] 1 Schimbare bruscă în bine Si: înviorare. 2 (Iuz; îs) ~ de fonduri Virament.

*revirimént n., pl. e (fr. revirement, d. revirer, a se întoarce în partea opusă). Schimbare (în părere): un reviriment în public. – Forma corectă e revirament, că vine de la un verb de conj. I. V. virament.

reviriment s. n., pl. revirimente