reverență sf [At: ȚICHINDEAL, F. 12/20 /V: (înv) ~ție, ~rință, (rar) ~ransă / E: lat reverenda, fr révérence] 1 (Adesea în construcție cu verbul „a face”) Mișcare a corpului făcută în semn de salut respectuos și constând dintr-o înclinare sau din îndoirea genunchilor Si: plecăciune, temenea, (înv) închinăciune. 2 (Asr) Stimă.