REVERBERAȚIE, reverberații, s. f. 1. Persistența, datorită reflexiei pe pereți, a unui sunet într-o încăpere închisă, după ce izvorul sonor a încetat să mai emită unde. ♦ Reflexie a luminii. Ascultam cum cîntă vîntul toamnei, cum trosnesc lozbele de fag în soba de faianță cu reverberații ca zăpada Ceahlăului. I. BOTEZ, ȘC. 98. 2. (Tehn.) Reflexia repetată a căldurii pe pereții unui focar sau ai unui cuptor special. ◊ Cuptor cu reverberație = cuptor cu acoperișul boltit, căptușit cu cărămidă refractară, în care încălzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere și prin radiere din acoperișul boltit.