retorică sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 164/124 / V: (înv) rit~ / E: lat rhetorica, ngr ρητωριϰή, fr rhétorique] 1 Arta de a convinge un auditoriu printr-o argumentație bogată, riguroasă, pusă în valoare de un stil și de o limbă alese. 2 Ansamblul regulilor care ajută la însușirea retoricii (1). 3 (Îs) Figură {de) ~ Formă expresivă a vorbirii, care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă vigoare și caracter sugestiv. 4 (Prt) Declamație emfatică. 5 Mijloace oratorice întrebuințate spre a convinge auditoriul.