retoric, ~ă [At: DRLU / V: rit~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr rhétorique, gr ρητωριϰός, lat rhetoricus, -a, -um] 1-2 a Care aparține retoricii sau retorului Si: oratoric, retoricesc (1-2), (înv) ritoricos (1-2). 3-4 a Privitor la retorică sau retor Si: oratoric, retoricesc (3-4), (înv) ritoricos (3-4). 5 a (Prt; d. stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic (4). 6 sm (Îvr) Orator.