reticul sn [At: CULIANU, C. 144 / V: (înv) ~ă sfi / Pl: ~e / E: fr réticule, lat reticulum] (Fiz) Ansamblu de linii subțiri, încrucișate, sau de alte semne, care intră în construcția unor instrumente optice și care are rolul de a permite vizarea unei direcții sau efectuarea unei măsurări.