Definiția cu ID-ul 506646:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
retez (-zuri), s. n. – 1. Închizătoare primitivă de lemn. – 2. Titirez la moară. – Var. rătez. Sl. retęzĭ „lanț” (Cihac, II, 312; Byhan 240), cf. slov., rut. retjaz, pol. rzeciądz, mag. retesz. În Mold.