retez¹ sn [At: ALECSANDRI, P. P. 260 / V: (reg) răt~ / Pl: ~e / E: pvb reteza] 1 (Pop; îe) La ~ul părului În locul unde se taie, se retează părul Si: la ceafă (1). 2 (Reg) Ceremonie prin care se retează (5) moțul copilului. 3 (Reg) Lemn gros, retezat la capete. 4 Butuc rămas la rădăcină într-o tăietură. 5 Partea de jos a unei clăi căreia i s-a luat vârful. 6 (Înv) Secțiune transversală. 7 (Reg) Semn care se face la oi pentru a fi recunoscute și care constă în tăierea vârftilui urechii Si: retezătură, (reg) retezat¹ (2).