RETARDAȚIE s. f. 1. retardare. 2. mișcare a Lunii pe bolta cerească în sens direct (de la vest la est), precum și a planetelor, în anumite situații, având ca efect întârzierea în fiecare zi a trecerii astrului la meridianul locului. 3. (biol.) prezența tardivă în cursul autogenezei a unor caractere, în comparație cu stadiul filogenetic anterior. (< fr. retardation)