3 definiții pentru retablu

RETÁBLU s.n. (Arhit.; în bisericile catolice) Panou vertical sculptat și pictat, așezat în spatele altarului. [< fr. retable, cf. sp. retablo].

RETÁBLU s. n. (în bisericile catolice) panou vertical sculptat și pictat, în spatele altarului. (< fr. retable, sp. retablo)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

RETÁBLU (< fr.) s. n. Partea din spate, din lemn, decorată (pictată sau sculptată), a unui altar. De origine paleocreștină, capătă o mare dezvoltare în Ev. med. și în special în Renaștere. Printre cei mai cunoscuți artiști care au pictat r. se numără J. van Eyck.

Intrare: retablu
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • retablu
  • retablul
  • retablu‑
plural
  • retable
  • retablele
genitiv-dativ singular
  • retablu
  • retablului
plural
  • retable
  • retablelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)