restaurație² sf [At: AR (1829), 165²/28 / V: (înv) ~iune, (reg) roștor~ / Pl: ~ii / E: fr restauration, lat restauratio, -onis, mg restauráció] 1-3 (Înv) Restaurare (1-3). 4 Perioadă din istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor detronate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 5 (Pex) Stil în arta acestor state specific restaurației (5). 6 (Trs; înv) Alegere de deputați sau de înalți funcționari.