restaurator, ~oare [At: CR (1830), 59 bis²/46 / V: (înv) ~rător, ~tora~, ~toritor / Pl: ~i, ~oare / E: fr restaurateur, lat restaurator, -oris] 1 smf Persoană care restaurează (1) o clădire, o operă de artă. 2 smf Persoană care restaurează (2) o formă de guvernământ, legi, instituții abolite. 3 smf Proprietar sau administrator al unui restaurant. 4 a (Îvr; d. hrană) Care reface Si: hrănitor (15), fortifiant (2).