rest sn [At: (a. 1804) IORGA, S.D. XII, 157 / Pl: ~uri, (înv; nob) / E: ger Rest, fr reste, ngr ρέστον] 1 Ceea ce rămâne dintr-un tot după ce s-a luat cea mai mare parte Si: (înv) rămas², (Trs) mărădic, ronghiuri (2). 2 Ceea ce rămâne de executat dintr-o lucrare, dintr-o acțiune după ce o parte a fost terminată. 3 Parte dintr-o perioadă de timp care nu s-a scurs încă. 4 (Mpl) Ceea ce rămâne dintr-un tot care a fost distrus, consumat, lichidat în cea mai mare parte Si: rămășiță¹ (1), deșeu (1). 5 Parte dintr-un tot care rămâne în afara celui care interesează. 6 (Îlav) În ~ În afară de obiectul în discuție. 7 Sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu bani mai mulți decât suma cuvenită. 8 Plată neachitată în termen Si: restanță (1), rămășiță¹ (6). 9 (Mat) Număr care reprezintă rezultatul unei scăderi Si: diferență (1), (înv) rămășiță¹ (12), restanță (4). 10 (Mat) Partea care rămâne nedivizată la o împărțire și care, adăugată produsului dintre împărțitor și cât, ne dă deîmpărțitul.