repudia vt [At: ASACHI, S.L. II, 88 / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr répudier] 1 A nu (mai) recunoaște pe cineva sau ceva Si: a îndepărta, a renega (1), a respinge. 2 A se lepăda de cineva sau de ceva Si: a renega (2), a tăgădui, a abjura. 3 (Jur) A renunța la o moștenire sau la un legat.