reportofon s. n. Magnetofon special pentru reportaje și interviuri ◊ „[...] refuzând reportofonul oferit, preferă să-mi dea răspuns scris.” Săpt. 28 IX 75 p. 4. ◊ „Am reușit să vorbim doar cu unul dintre ei [bișnițari], iar acesta a refuzat să-și spună numele. Ceilalți au fugit de reportofon ca dracu’ de tămâie.” Cotid. 1 X 92 p. 6. ◊ „Ziaristul C.N. găsea oricând un răspuns în fața reportofonului deschis.” ◊ Rev. 22 32/93 p. 5 (din repor[ter] + [magneto]fon; DEX-S)