replică sf [At: RÂND. JUD. 5/9 / Pl: ~ici, (rar) ~ice / E: lat replica, fr réplique] 1 (Jur) Concluzii opuse de reclamant celor formulate de pârât. 2 (Jur) Răspuns dat părții adverse. 3 (Îe) A da (sau a vorbi în) ~ A răspunde (în cursul unor dezbateri) combătând afirmațiile și atacurile părții adverse Si: (îvr) a replicălui. 4 Răspuns (prompt și energic) la afirmațiile cuiva Si: ripostă (1). 5 Acțiune hotărâtă care respinge un atac. 6 (Îla) Fără ~ La care nu se mai poate răspunde Si: definitiv (3). 7 (Îlv) A da (o) ~ (sau ~ca) A replica (1). 8 (Îe) A fi tare în ~ci A găsi prompt răspunsul cel mai potrivit într-o discuție. 9 Porțiune din rolul unui actor, constituind un răspuns la cele spuse de partenerul său. 10 Partea finală a unui fragment de dialog, care solicită intervenția interlocutorului. 11 Copie a unei opere de artă, executată de autor sau sub supravegherea lui și care poate fi de dimensiuni sau din materiale diferite de cele ale originalului și poate prezenta unele mici modificări de formă.