repertoriza vb. I A înscrie într-un repertoriu, a înregistra ◊ „Un aparat destinat să «repertorizeze», pe cale matematică, atât culorile cât și nuanțele lor, a fost prezentat la salonul de inovații «Inova ’73» de la Paris.” R.l. 22 VI 73 p. 6 (din repertoriu + -iza; cf. fr. répertorier; DEX-S – și repertoria; S. Șora, RLR 52/88 p. 12)