2 intrări
5 definiții
Explicative DEX
REPELENT I. adj. 1. care respinge. 2. (fig.) antipatic, respingător. II. s. n. substanță care prin calitățile sale organoleptice (gust, miros) îndepărtează rozătoarele, insectele etc. (< it. repellente, (II) germ. Repellent)
Ortografice DOOM
+repelent2 (rar) s. m., pl. repelenți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+repelent1 (rar) adj. m., pl. repelenți; f. repelentă, pl. repelente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
repelent s. n., pl. repelente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
repelent adj. m., pl. repelenți; f. sg. repelentă, pl. repelente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: repelent (adj.)
repelent1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: repelent (substanță)
repelent2 (s.m.) substantiv masculin
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
repelent, repelentăadjectiv
- 1. Care respinge. MDN '00
- 2. Antipatic, respingător. MDN '00sinonime: antipatic respingător
etimologie:
- repellente MDN '00
repelent, repelențisubstantiv masculin
- 1. Substanță care prin calitățile sale organoleptice (gust, miros) îndepărtează rozătoarele, insectele etc. MDN '00
etimologie:
- repellente MDN '00
- Repellent MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.