Renata Prenume feminin modern împrumutat din Occident, Renáta (la noi fără corespondent masculin) este forma feminină a lui Renátus, o creație a onomasticii creștine pe baza adj. renatus „renăscut” (cuvîntul românesc este strîns înrudit cu cel latinesc prin elementele sale componente: re-, element de compunere cu sens iterativ, continuă vechiul prefix lat. re „din nou”, iar natus este participiul trecut al vb. nasco, nascere, devenit în română a (se) naște, de unde participiul născut). Purtat probabil la început de cei care, prin botez, acceptau noua religie creștină (ceea ce însemna renașterea individului), Renatus pătrunde în onomasticonul creștin prin cultul unui sfînt, presupus episcop la Angers – Franța în sec. 4; cu siguranță că la răspîndirea numelui a contribuit și cunoașterea semnificației de către vorbitori (ne referim la populațiile romanice apusene). În epoca contemporană, eliberat de orice semnificație mistică, Renata este preluat în inventarul de prenume moderne al multor popoare care nu l-au folosit și înainte. ☐ Fr. René, fem. Renée, germ. Renatus, Renate, it. Renato, Renata, magh. Renato, Renata, rus. Renat, Renata etc. ☐ Scriitorul francez François René Chateaubriand, autorul romanului René.