O definiție pentru relictar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

relictár adj. m., pl. relictári; f. sg. relictáră, pl. relictáre

Intrare: relictar
relictar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • relictar
  • relictarul
  • relictaru‑
  • relicta
  • relictara
plural
  • relictari
  • relictarii
  • relictare
  • relictarele
genitiv-dativ singular
  • relictar
  • relictarului
  • relictare
  • relictarei
plural
  • relictari
  • relictarilor
  • relictare
  • relictarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)