relict, ~ă [At: MG I, 143 / Pl: ~e / E: lat relictus, -a, -unt] 1 a Care s-a păstrat din trecut. 2 sf, a (Șîs specie ~ă) (Specie actuală de plante sau de animale) care a supraviețuit dispariției unei faune sau flore, cunoscută într-o formă identică sau abia schimbată din timpuri geologice trecute. 3 sn Vestigiu.