relectură s. f. Recitire, a doua lectură ◊ „G. S. mi-a promis o relectură atentă [...]” R.lit. 5 XI 70 p. 20. ◊ „Juriul premiului anual pentru roman Goncourt s-a reunit la 1 octombrie după ce s-au făcut «lecturile de vacanță», în total 174 de romane. S-au ales 24 de cărți pentru «relectură».” R.lit. 17 X 74 p. 23. ◊ „M. D. câștigă la relectură, senzația prospețimii se păstrează intactă.” R.lit. 20 VII 78 p. 2 (din re- + lectură; cf. fr. relecture; DEX-S)