relație sf [At: MAIOR, I. B. 338/4 / V: ~iune, (înv) ~lăciune / Pl: ~ii / E: lat relatio, -onis, fr relation, ger Relation] 1 Relatare. 2 Dare de seamă. 3 (Mpl) Informație. 4 (Îlv) A da ~ii A informa. 5 (Mpl; de obicei urmat de determinări care indică felul, natura, caracterul) Legătură între două sau mai multe persoane, popoare, state, clase etc. 6 (Îs) ~ii de producție Legături care se stabilesc între oameni în procesul de producție a bunurilor materiale. 7 (Îs) ~ii diplomatice Relații politice cu caracter de continuitate între state, stabilite prin agențiile diplomatice ale acestora. 8 (Mpl) Legături pe care le are cineva cu oamenii influenți, în măsură să dea un sprijin, un ajutor etc. 9 Legătură de dragoste. 10 Legătură sexuală. 11 Conexiune între obiecte, procese, fenomene sau între însușirile acestora. 12 (Grm) Conexiune interdependentă a două sau mai multe elemente lingvistice. 13 (Îs) Complement circumstanțial de ~ Complement circumstanțial care arată obiectul la care se referă o acțiune sau o calitate, limitând de obicei la o parte a lui acțiunea sau calitatea. 14 (Îs) Propoziție circumstanțială de ~ Propoziție circumstanțială care corespunde ca funcție complementului circumstanțial de relație. 15 (îs) Timp de ~ Timp relativ.