RELATIVÍSM (< fr. {i}) s. n. (FILOZ.) Doctrină potrivit căreia nu există standarde universale în chestiunea valorilor, adevărul însuși fiind relativ la punctul de vedere al subiectului. Protagoras a oferit prima formă de r. („omul este măsura tuturor lucrurilor”). R. își găsește expresia și în alte sfere ale culturii (etică, estetică, istoriografie ș.a.), fiind caracterizat prin accentuarea unilaterală a subiectivității valorilor, normelor, a aprecierii faptelor și evenimentelor prin contestarea întemeierii obiective, a semnificației general-umane ale acestora. Filozoful și psihologul american W. James a descris pragmatismul său ca r.; gândirea postmodernă pledează în multe cazuri pentru r. R. cultural = teorie potrivit căreia culturile sunt incomensurabile întrucât viziunile lor asupra lumii sunt bazate pe premisele și limbaje foarte diferite. ♦ Relativitate.