2 intrări

7 definiții

RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

RELAȚIONÁT, -Ă, relaționați, -te, adj. (Rar) Care a fost pus în legătură cu ceva. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa.

RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

RELAȚIONÁT, -Ă, relaționați, -te, adj. (Rar) Care a fost pus în legătură cu ceva. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa.

*relaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționeáză

relaționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. relaționéz, 3 sg. și pl. relaționeáză

RELAȚIONÁ vb. tr. (rar) a pune în relație fenomene, evenimente etc. (< relație + -ona)

Intrare: relaționa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) relaționa relaționare relaționat relaționând singular plural
relaționea relaționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) relaționez (să) relaționez relaționam relaționai relaționasem
a II-a (tu) relaționezi (să) relaționezi relaționai relaționași relaționaseși
a III-a (el, ea) relaționea (să) relaționeze relaționa relaționă relaționase
plural I (noi) relaționăm (să) relaționăm relaționam relaționarăm relaționaserăm, relaționasem*
a II-a (voi) relaționați (să) relaționați relaționați relaționarăți relaționaserăți, relaționaseți*
a III-a (ei, ele) relaționea (să) relaționeze relaționau relaționa relaționaseră
Intrare: relaționat
relaționat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular relaționat relaționatul relaționa relaționata
plural relaționați relaționații relaționate relaționatele
genitiv-dativ singular relaționat relaționatului relaționate relaționatei
plural relaționați relaționaților relaționate relaționatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)