2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RELAȚIONÁRE, relaționări, s. f. (Rar) Acțiunea de a relaționa. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa.

RELAȚIONÁRE, relaționări, s. f. (Rar) Acțiunea de a relaționa. [Pr.: -ți-o-] – V. relaționa.

RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

RELAȚIONÁ, relaționez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relație (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ți-o-] – Din relație.

relaționa vt [At: DEX-S / Pzi: ~nez / E: relație] A pune în relație (11) două sau mai multe fenomene, evenimente etc.

RELAȚIONÁ vb. tr. (rar) a pune în relație fenomene, evenimente etc. (< relație + -ona)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

relaționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. relaționării; pl. relaționări

relaționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. relaționez, 3 relaționea; conj. prez. 1 sg. să relaționez, 3 să relaționeze

*relaționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 relaționea

relaționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. relaționéz, 3 sg. și pl. relaționeáză

Intrare: relaționare
relaționare substantiv feminin
  • silabație: -ți-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • relaționare
  • relaționarea
plural
  • relaționări
  • relaționările
genitiv-dativ singular
  • relaționări
  • relaționării
plural
  • relaționări
  • relaționărilor
vocativ singular
plural
Intrare: relaționa
  • silabație: -ți-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • relaționa
  • relaționare
  • relaționat
  • relaționatu‑
  • relaționând
  • relaționându‑
singular plural
  • relaționea
  • relaționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • relaționez
(să)
  • relaționez
  • relaționam
  • relaționai
  • relaționasem
a II-a (tu)
  • relaționezi
(să)
  • relaționezi
  • relaționai
  • relaționași
  • relaționaseși
a III-a (el, ea)
  • relaționea
(să)
  • relaționeze
  • relaționa
  • relaționă
  • relaționase
plural I (noi)
  • relaționăm
(să)
  • relaționăm
  • relaționam
  • relaționarăm
  • relaționaserăm
  • relaționasem
a II-a (voi)
  • relaționați
(să)
  • relaționați
  • relaționați
  • relaționarăți
  • relaționaserăți
  • relaționaseți
a III-a (ei, ele)
  • relaționea
(să)
  • relaționeze
  • relaționau
  • relaționa
  • relaționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

relaționare, relaționărisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a relaționa. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi relaționa DEX '98 DEX '09

relaționa, relaționezverb

  • 1. rar A pune în relație două sau mai multe fenomene, evenimente etc. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • relație DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.