rejucare s. f. în sint. meci rejucare (sport) Partidă jucată în întâlnirile de cupă în cazul în care echipele au terminat un meci anterior la egalitate ◊ „În meci rejucare contând pentru optimile de finală ale «Cupei ligii engleze» la fotbal, echipa Tottenham Hotspur a învins cu scorul de 20.” R.l. 26 XI 75 p. 5 (din re- + jucare)