Definiția cu ID-ul 779386:
Enciclopedice
REIS (< turc.) s. m. 1. Titlu purtat de ofițeri superiori sau demnitari în Imperiul Otoman. 2. Titlu dat căpitanilor de corsari din N Africii.
Exemple de pronunție a termenului „reis” (12 clipuri)
Clipul 1 / 12