regență sf [At: CR (1831), 55/29 / V: (înv) ~ție, reghe~ / E: fr régence] 1 Guvernare provizorie, exercitată de una sau de mai multe persoane în timpul minorității, absenței sau bolii unui monarh. 2 Grup de persoane care exercită o regență (1) Si: locotenență. 3 State musulmane din nordul Africii (Tripolitania, Algeria, Tunis) guvernate printr-o delegație a sultanului din Constantinopol, înainte de stabilirea protectoratului francez. 4-5 (Îvr) Colonie (4-5). 6 Stil în arhitectura și în artele decorative franceze la începutul sec. XVIII, caracterizat prin suplețea, grația și delicatețea elementelor decorative.