refractar, ~ă a [At: MARIN, PR. I, 7/14 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: fr réfractaire] 1 (D. minerale, roci, materiale de construcție, diverse produse) Care rezistă la temperaturi înalte fără a-și schimba structura, compoziția și caracteristicile. 2 (Îs) Cărămidă ~ă Cărămidă fabricată dintr-un material special, rezistentă la temperaturi înalte, folosită la căptușirea focarelor la cuptoarele industriale, de la cazanele de încălzire centrală etc. 3 (D. oameni și caracterul lor) Care opune rezistență față de ceva. 4 (D. oameni și caracterul lor) Care nu este receptiv la ceva.