reformă, reforme s. f. 1. (De obicei urmat de determinări) Schimbare, transformare; modificare a unei stări de lucruri. 2. (Art.) Mișcare religioasă apărută în sec. 15 ca protest al unor episcopi romano-catolici, împotriva abuzurilor papilor, transformată în sec. 16 în mișcare atât religioasă, cât și social-politică prin atitudinea și doctrina celor trei mari reformatori: Martin Luther, Ulrich Zwingli și Jean Calvin, promotorii protestantismului, prin despărțirea totală de Bis. romano-catolică; protestantism; (înv.) reformație. – Din fr. réforme, germ. Reform.