2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFOLOSÍRE, refolosiri, s. f. Acțiunea de a refolosi.V. refolosi.

REFOLOSÍRE, refolosiri, s. f. Acțiunea de a refolosi.V. refolosi.

refolosire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: refolosi] Folosire din nou a unor materiale, obiecte etc. după o prelucrare prealabilă.

REFOLOSÍ, refolosesc, vb. IV. Tranz. A da o nouă întrebuințare unor materiale, obiecte etc., după o prealabilă prelucrare. ♦ A folosi din nou un procedeu, o metodă. – Pref. re- + folosi.

refolosi vt [At: DEX-S / Pzi: ~sesc / E: re1- + folosi] 1 A da o nouă întrebuințare unor materiale, obiecte etc. după o prelucrare prealabilă. 2 A folosi din nou un procedeu, o metodă etc.

REFOLOSÍ, refolosesc, vb. IV. Tranz. A da o nouă întrebuințare unor materiale, obiecte etc., după o prealabilă prelucrare. ♦ A folosi din nou un procedeu, o metodă. – Re1- + folosi.

A REFOLOSÍ ~ésc tranz. (materiale) A folosi din nou după o prealabilă prelucrare. /re- + a folosi


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*refolosíre s. f., g.-d. art. refolosírii; pl. refolosíri

*refolosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refolosésc, imperf. 3 sg. refoloseá; conj. prez. 3 să refoloseáscă

refolosí vb., ind. prez. 1 sg. refolosésc, 3 sg. și pl. refoloséște

Intrare: refolosire
refolosire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • refolosire
  • refolosirea
plural
  • refolosiri
  • refolosirile
genitiv-dativ singular
  • refolosiri
  • refolosirii
plural
  • refolosiri
  • refolosirilor
vocativ singular
plural
Intrare: refolosi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • refolosi
  • refolosire
  • refolosit
  • refolositu‑
  • refolosind
  • refolosindu‑
singular plural
  • refolosește
  • refolosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • refolosesc
(să)
  • refolosesc
  • refoloseam
  • refolosii
  • refolosisem
a II-a (tu)
  • refolosești
(să)
  • refolosești
  • refoloseai
  • refolosiși
  • refolosiseși
a III-a (el, ea)
  • refolosește
(să)
  • refolosească
  • refolosea
  • refolosi
  • refolosise
plural I (noi)
  • refolosim
(să)
  • refolosim
  • refoloseam
  • refolosirăm
  • refolosiserăm
  • refolosisem
a II-a (voi)
  • refolosiți
(să)
  • refolosiți
  • refoloseați
  • refolosirăți
  • refolosiserăți
  • refolosiseți
a III-a (ei, ele)
  • refolosesc
(să)
  • refolosească
  • refoloseau
  • refolosi
  • refolosiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

refolosire

  • 1. Acțiunea de a refolosi.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi refolosi
    surse: DEX '98 DEX '09

refolosi

  • 1. A da o nouă întrebuințare unor materiale, obiecte etc., după o prealabilă prelucrare.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 1.1. A folosi din nou un procedeu, o metodă.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Prefix re- + folosi.
    surse: DEX '09