reflexiv, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 382 / V: (îvr) ~esiv / S și: ~ecsiv / Pl: ~i, ~e / E: fr réflexiv, ger reflexiv] 1 (Grm; îs) Pronume ~ Pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acțiunea exprimată de verb și care e identic cu subiectul verbului. 2-3 sn, a (Grm; șîs verb ~) (Verb) a cărui acțiune se răsfrânge asupra autorului ei, însoțit de pronume reflexiv (1). 4-5 sn, a (Grm; șîs diateză ~ă) (Diateză) care arată că autorul acțiunii exprimate de verb este și obiectul acestei acțiuni. 6 a (Grm) Care este la diateza reflexivă (5). 7 a (D. oameni) Predispus la reflecție (1) Si: meditativ. 8 a (D. manifestări ale oamenilor) Care presupune reflexivitate.