refec sn [At: CUV. D. BĂTR. I, 298 / V: (reg) răf~, (îrg) ~frec, (înv) răfrec / Pl: ~uri / E: ns cf refeca] 1 (Înv; îf răfrec) Cârpă (1). 2 (Înv; îf răfrec) Petic. 3 Cusătură cu ajutorul căreia se îmbină două bucăți de pânză, ale căror margini se îndoaie și se prind sub îndoitură, ca să nu se destrame. 4 (Pex) Tiv. 5 (Îe) A lua (pe cineva) la ~ sau (rar) a trage cuiva un ~ A mustra (pe cineva) cu asprime. 6 (Îae) A critica aspru pe cineva. 7 (Îae) A cere cuiva socoteală despre ceva. 8 Fâșie îngustă de pânză, postav etc. cusută ca garnitură de altă culoare la unele articole de îmbrăcăminte, mai ales pentru a marca anumite cusături.