2 intrări
2 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REDUCȚIONÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al reducționismului. (< engl. reductionism)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reducționíst s. m., adj. m. (sil. -ți-o-), pl. reducționíști; f. sg. reducționístă, pl. reducționíste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: reducționist (adj.)
reducționist adjectiv
- silabație: -ți-o-
| adjectiv (A6) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: reducționist (s.m.)
reducționist substantiv masculin
- silabație: -ți-o-
| substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)